„perspectiva in care daca accepta idea ca totul este facut din aceasi esenta si ca toul defapt este acealsi lucrur atunci noi de acum din prezent ceea ce suntem acum si care vedem ca suntem diferiti de alti chiar daca acceptam idea de aceasi esenta atunci am putea zice ca noi suntem aceasta esenta dar in aceasta forma prezenta in care suntem acum..deci toti suntem aceasi esenta insa aceasta esenta poatea avea diferite forme ..o alta varianta daca acceptam din nou idea ca noi suntem aceasi esenta este ca eu suntem traseul de stari si forme prin care am calatorit si am ajuns la starea curenta astfel fiecare isi intelege cine este acest EU chiar daca la nivel fundemental nu exista un eu ci defapt este un singur lucru esenta comuna a universului. Acest eu se naste in momentul cand foma aceasta a esentei care este diferita de forma esentei pe care o au alti devine noi sau traseul pe care la parcus o esenta…deci eu este fie forma fie traseul de stari prin care a trecut si in acelasi timp putem sa acceptam si idea de ca suntem diferiti dar si idea ca suntem acealsi lucru aceasi esenta insa aceasi esenta sub diferite forme ori aceasi esenta dar cu trasee diferite de schimbare a formei.”
Dacă acceptăm că totul este făcut din aceeași esență, atunci orice separare dintre noi și Univers devine iluzorie. În această viziune, fiecare ființă, fiecare obiect, fiecare fenomen este doar o expresie diferită a aceleiași realități fundamentale.
Dar atunci, ce este „eu” în această ecuație? Dacă totul este unul, cum putem experimenta diversitatea? Cum putem avea un „eu” unic, distinct de ceilalți?
Două perspective asupra „eu-lui” în cadrul esenței unice
- Eu ca formă a esenței
- În acest caz, „eu” sunt doar o configurație specifică a esenței universale în acest moment.
- Așa cum apa poate lua forma unui râu, a unui ocean sau a unui nor, tot așa esența unică poate lua forma unei persoane, a unui animal sau a unei stele.
- Prin urmare, fiecare dintre noi este aceeași esență, dar într-o formă temporară și unică.
- Eu ca traseu al transformărilor
- Dacă acceptăm că esența unică trece printr-un proces de schimbare continuă, atunci „eu” nu sunt doar o formă, ci și traseul schimbărilor care au dus la această formă.
- Astfel, ceea ce mă definește nu este doar cum sunt acum, ci tot drumul prin care esența a trecut ca să ajungă aici.
- În această viziune, eu sunt atât esența, cât și povestea acesteia – adică succesiunea de transformări prin care am trecut.
Unitate și diversitate în același timp
Dacă esența este una singură, dar ia forme diferite și urmează trasee diferite, putem înțelege că nu există o contradicție între a fi același și a fi diferit.
✅ Suntem aceeași esență → Fundamentul nostru este identic.
✅ Suntem diferiți → Pentru că avem forme și trasee distincte.
Aceasta este cheia pentru a înțelege paradoxul existenței: nu trebuie să alegem între unitate și diversitate, ci să le vedem ca două fațete ale aceleiași realități.
Concluzie: Cine sunt eu?
Eu sunt aceași esență ca tot restul Universului, dar exprimată sub o anumită formă și într-un anumit punct al traseului său.
Eu sunt esența care se schimbă.
Eu sunt traseul pe care l-a parcurs esența.
Eu sunt atât „unul”, cât și „multe”.
Astfel, putem accepta atât individualitatea noastră aparentă, cât și unitatea profundă care ne leagă de întregul Univers.
