Când privim corpul nostru, vedem materie – o colecție de molecule aranjate într-o formă coerentă. Dar ce anume le ține împreună? Știm sigur că există o forță care leagă atomii, care menține coerența materiei și care permite existența structurilor fizice, inclusiv a corpului nostru. Însă rămâne întrebarea fundamentală: această forță suntem noi sau este ceva separat de noi?
Forțele care țin materia la un loc
Din punct de vedere fizic, materia este ținută împreună de mai multe tipuri de forțe:
- Forța nucleară puternică – care leagă protonii și neutronii în nucleul atomului.
- Forța electromagnetică – care menține electronii în jurul nucleului și care creează legături chimice între atomi, formând molecule.
- Forța gravitațională – care menține obiectele mari la un loc, inclusiv planetele, stelele și galaxiile.
Aceste forțe sunt prezente în orice sistem material, iar fără ele nu ar exista forme complexe de materie. Moleculele s-ar destrăma, atomii ar fi particule izolate, iar corpul nostru nu ar putea exista ca un întreg coerent.
Suntem noi această forță sau este ea ceva extern?
Dacă această forță n-ar exista, corpul nostru s-ar dezintegră instantaneu. Asta înseamnă că întreaga noastră existență fizică depinde de ea. Însă faptul că depindem de ea nu înseamnă neapărat că suntem această forță.
Dacă ne identificăm cu materia, atunci suntem doar un ansamblu de molecule, iar forța care le leagă este doar un mecanism fizic ce permite existența acestei structuri. Dar dacă vedem în noi ceva mai mult decât simpla materie, atunci această forță ar putea fi parte din ceea ce suntem.
Este posibil ca această forță să fie „esența” noastră? Suntem noi legătura invizibilă care unește materia într-un întreg funcțional? Sau suntem doar pasageri într-un sistem construit din atomi și forțe?
Dacă ne identificăm cu forța
Dacă acceptăm că suntem forța care menține unitatea corpului, atunci înseamnă că suntem ceva mai fundamental decât materia însăși. Înseamnă că nu suntem moleculele, ci legătura dintre ele. În acest caz, noi suntem ceea ce creează coerența și structura. Suntem principiul care permite materiei să rămână organizată, suntem „legea” care menține integritatea corpului.
Această perspectivă duce la ideea că noi nu suntem materia în sine, ci acel ceva invizibil care o face să rămână organizată. Poate că nu suntem atomii, ci „programul” care îi menține aranjați într-o formă coerentă.
Dacă ne identificăm cu altceva decât forța
Pe de altă parte, dacă această forță este doar o proprietate a materiei și nu are legătură cu identitatea noastră, atunci noi suntem altceva – fie ceva conținut în materie, fie ceva complet separat de ea. În această perspectivă, corpul este doar un vehicul format din materie, iar noi suntem altceva, ceva care doar folosește acest vehicul.
Această idee lasă loc întrebării: dacă nu suntem forța, atunci ce anume suntem? O simplă colecție de molecule? Sau ceva care transcende această materie?
Concluzie
Indiferent dacă ne identificăm cu forța care unește moleculele sau nu, este clar că existența noastră fizică depinde de ea. Această forță este cea care menține unitatea corpului, care ne permite să existăm ca un întreg coerent. Însă rămâne deschisă întrebarea: suntem noi această forță sau doar un efect al ei?
Dacă suntem forța, atunci noi suntem principiul care menține ordinea în materie. Dacă nu suntem forța, atunci trebuie să ne întrebăm ce anume suntem și de unde vine existența noastră.
