Despre întrebarea „Cine sunt eu?” și răspunsul „Eu sunt Alex, Alina, Maria, Adrian” etc. – răspunsul constă în exprimarea și rostirea numelui pe care l-am primit la naștere de la părinți. Astfel, răspunsul la această întrebare este numele nostru.
Acesta este primul răspuns pe care îl dăm la începutul vieții, în copilărie, în adolescență și poate chiar și atunci când suntem bătrâni (dacă nu am căutat să descoperim un alt răspuns, acesta va rămâne neschimbat). Când întâlneam o persoană nouă și ne întreba cine suntem, răspundeam simplu: „Suntem Adrian, Maria, Iulia” etc.
Poate că și acum răspunsul este același, poate că nu ai căutat alte răspunsuri, însă dacă ești aici, înseamnă că vrei să descoperi o altă perspectivă. Acest capitol este despre a înțelege că nu suntem doar acest nume și că răspunsul la întrebarea „Cine suntem noi?” nu înseamnă doar să rostim numele pe care l-am primit la naștere.
Numele este valoros, însă în interacțiunea și viața trăită în această lume există lucruri mai profunde, care merită să fie oferite ca răspuns la această întrebare. Aceste răspunsuri nu doar că sunt mai adânci, dar au puterea de a crea impact și de a genera efecte semnificative prin constientizarea dar si rostirea lor.
Diferența dintre numele nostru și numele tuturor celorlalte lucruri care există în univers este subtilă, dar importantă. Dacă ne uităm cu atenție, fiecare lucru are un nume sau o denumire. De exemplu, când spunem „pe masă se află un măr”, „măr” este numele acelui obiect care crește în copaci și are o formă rotundă. „Măr” este, la fel ca numele nostru, un nume care a fost oferit de cineva pentru a desemna un lucru ce există. Astfel, mărul se află în aceeași situație ca și noi: ambele sunt lucruri ce au primit un nume.
Totuși, atât mărul, cât și noi, nu suntem acest nume. Numele nostru nu ne definește esența, iar dacă am fi avut alte nume, am fi rămas aceleași ființe. Așadar, numele este doar un cod, o etichetă ce se leagă de ceea ce suntem noi, dar nu suntem acest cod. Numele este un simbol care ne ajută să ne identificăm și să interacționăm cu lumea, dar nu reflectă esența noastră profundă
În prezent, putem crea diferite nume și denumiri prin combinarea literelor și sunetelor, formând cuvinte. Însă aceste cuvinte nu sunt mai mult decât combinații de litere și sunete și nu reflectă întreaga valoare a unui nume sau a unei denumiri. Numele și denumirea sunt mult mai mult decât o simplă combinație de litere și sunete; prin aceste combinații, încercăm să exprimăm o semnificație, ceva ce percepem, vedem, auzim.
De exemplu, vedem un obiect rotund care crește în copaci și îi dăm numele de „măr”. Vedem o bilă strălucitoare pe cer și îi dăm numele de „soare”. Astfel, când vom rostii aceste cuvinte, aceste denumiri și nume, vom ști că ele au fost create pentru acele obiecte și lucruri pe care le-am perceput. Denumirile sunt doar litere și sunete, dar ceea ce există în spatele lor sunt acele percepții și senzații care le-am experimentat și la care le-am dat aceste denumiri.
Acum, întrebarea care se pune este: care sunt senzațiile și percepțiile asociate cu numele pe care noi îl purtăm? Care este percepția și senzația care a fost perceput de părinți atunci când ne-au dat acest nume? Dar, de asemenea, care sunt senzațiile și percepțiile din prezent, atât pentru ceilalți, cât și pentru noi, legate de numele nostru? Numele nostru este, la rândul său, o etichetă creată dintr-o percepție, iar această percepție poate fi diferită în funcție de experiențele, sentimentele și asocierile pe care le avem față de acel nume. Este important să conștientizăm că numele nu este doar un cuvânt, ci o punte între percepțiile noastre și lumea exterioară, o legătură între ceea ce suntem și ceea ce ceilalți simt și gândesc despre noi.
De altfel, chiar dacă senzația și percepția care au stat la baza creării numelui și denumirii erau într-un anumit fel atunci, în acest moment această denumire și nume poate reflecta o senzație și percepție mult mai amplă și mai complexă. La fel cum, pentru un măr, atunci când a fost dat numele, percepția era doar despre acel obiect rotund care creștea în copac, acum cuvântul „măr” nu se referă doar la un obiect rotund care crește în copac, ci și la faptul că acest obiect conține semințe în centrul său. În trecut, percepția legată de măr era limitată la forma sa rotundă și locația sa, în copac, dar acum percepția este mult mai detaliată, având în vedere că știm că mărul conține semințele care îi permit să se înmulțească.
Astfel, vedem că, deși același nume a fost dat inițial doar pentru a desemna corpul acela rotund care crește în copac, astăzi „măr” reprezintă mult mai mult: un obiect care are și semințele în centrul său, esențiale pentru perpetuarea sa. În mod similar, numele pe care îl purtăm, chiar dacă părinții noștri l-au ales cu o anumită percepție despre noi, reflectă acum mult mai mult decât simpla noastră aparență sau identitate exterioară. Deși părinții poate nu au văzut întreaga noastră esență atunci când ne-au dat numele, acest nume ajunge să reflecte întreaga noastră esență, pe măsură ce creștem, învățăm și ne extindem conștientizarea și percepția dar si parinti cat si ceilalti din jur prin observa noastra isi extind perceptia initiala. Numele nostru, la fel ca „mărul”, poate să capete o semnificație mult mai largă și mai profundă, pe măsură ce noi înșine evoluăm și înțelegem mai multe despre cine suntem cu adevărat.
Cu timpul, prin dezvoltarea percepției, acest nume poate să reflecte și să oglindească adevărata și întreaga noastră esență. Totuși, a răspunde cu acest nume unei persoane care nu are nicio percepție despre noi nu o ajută cu nimic. Acea persoană are nevoie de percepțiile și de colecția de percepții care se ascund în spatele numelui nostru. Numele este util doar pentru cei care ne cunosc și care au deja percepții despre noi, pentru că pentru ei, numele este legat de o realitate mai profundă.
La început, însă, interacțiunea cu o persoană nouă va face ca numele să fie doar un cuvânt gol, un semn fără conținut, ce va fi umplut cu timpul prin petrecerea de timp împreună, prin observarea și prin experiențele comune. Numai prin aceste interacțiuni, numele nostru va dobândi semnificație pentru celălalt și va începe să reflecte esența noastră în percepția sa.
Dacă alții ne percep și văd ce înseamnă, de fapt, acest nume, întrebarea care se pune este: cum ne percepem noi înșine și ce înseamnă pentru noi acest nume? Care este percepția noastră despre noi? Dar, de asemenea, care dintre aceste percepții este corectă? Este percepția noastră corectă? Sau poate cea a părinților, a colegilor sau a unei persoane necunoscute?
Adevărul este că toate aceste percepții sunt moduri diferite în care noi suntem văzuți, iar fiecare dintre ele reflectă o parte din adevărul despre noi. Percepțiile altora pot aduce în față anumite trăsături, comportamente sau trăiri pe care poate nu le observăm noi înșine. Percepția noastră, de asemenea, este influențată de experiențele noastre interioare și de modul în care ne raportăm la lumea din jurul nostru.
Este important să înțelegem că niciuna dintre aceste percepții nu este completă sau absolută. Fiecare reflectă un anumit aspect al identității noastre, iar adevărul despre cine suntem este mai complex decât ceea ce văd ceilalți sau ceea ce credem noi despre noi înșine. Toate aceste percepții sunt valabile, însă adevărul despre noi nu poate fi redus doar la una dintre ele. Ele sunt ca niște oglinzi care ne arată diferite fațete ale aceleași esențe, iar pentru a ajunge la o înțelegere completă a ceea ce suntem, trebuie să le privim pe toate cu deschidere și conștientizare.
Astfel, numele, chiar dacă nu este răspunsul la întrebarea „Cine suntem noi?”, poate deveni un punct de plecare în dezvoltarea propriei percepții asupra identității noastre. Prin intermediul numelui, putem observa nu doar cum ne percepem noi pe noi înșine, ci și cum alții și-au dezvoltat percepția despre noi. În plus, putem vedea cum o persoană necunoscută își formează o percepție despre noi în momentul primei întâlniri.
Totuși, putem alege să trăim viața fără a căuta să descoperim percepția altora despre noi sau fără a căuta să înțelegem cum ne vedem noi pe noi înșine. Acestea sunt opțiuni pe care le putem face, la fel cum alegem în fiecare zi să ne ridicăm din pat, să dansăm, să cântăm sau să facem orice altceva. A descoperi cine suntem cu adevărat și a vedea diverse perspective despre cum suntem văzuți de alții cat si de noi insine este o alegere personală, pe care o putem face atunci când simțim că suntem pregătiți pentru aceasta. Este o alegere pe care o facem singuri, la momentul potrivit, atunci când simțim că este timpul să ne deschidem către noi înșine și către modul în care lumea ne percepe.
Totuși, există și oameni a căror alegere de a descoperi cine sunt ei și ce percepție au alții despre ei, dar și cum se văd ei înșiși, nu vine neapărat dintr-o alegere liberă. Mulți oameni au trecut prin suferințe și dureri care i-au forțat să meargă într-o anumită direcție, aceea de a căuta să se înțeleagă pe ei înșiși. Așadar, indiferent că ai ajuns să trăiești viața căutându-te, fie dintr-o suferință profundă, fie dintr-o alegere liberă, în acest moment prezent, ai posibilitatea de a alege să te oprești sau să continui această călătorie de auto-descoperire.
Alegerea de a te opri este posibilă, dar nu întotdeauna ușor de făcut, deoarece ea presupune o renunțare la o parte din căutarea interioară care poate să fi devenit o nevoie profundă. Cu toate acestea, indiferent de alegerea pe care o faci, fiecare decizie va aduce cu sine trasee diferite de experimentare a vieții. Fie că alegi să continui să te descoperi, fie că alegi să te oprești, drumul pe care-l vei urma va fi modelat de acea alegere și de înțelegerile sau lecțiile pe care le vei învăța din ea.
Iar acum, dacă alegi să continui să îți formezi o percepție despre tine, trebuie să știi că de acum înainte viața ta va fi trăită din prisma unei persoane care se cunoaște pe sine, nu dintr-un loc în care nu știi cine ești. Alegerea de a te descoperi te va pune într-o poziție în care nu vei mai fi doar un „spectator” al propriei tale vieți, ci vei deveni conștient de cine ești, de cum te simți și de cum te percepi.
Eu sunt aici pentru a-ți oferi propriile mele percepții despre mine și despre cum văd eu lucrurile. Acestea sunt perspectivele care mă definesc și mă ajută să înțeleg mai bine cine sunt. Dacă simți că aceste percepții sunt utile pentru tine, le poți folosi și le poți exprima atunci când, vei primi din nou aceleași întrebăre – „Cine ești tu?”.
Până data viitoare, când vom explora percepțiile pe care le am despre mine, sinele meu și despre „eu”, aș vrea să îmi spui tu cine ești și cum te vezi acum pe tine. Care este percepția pe care o ai despre tine în acest moment? Care sunt percepțiile care există acum, înainte ca în viitor să îți ofer propriile mele perspective? Spune-mi, cum te vezi acum?
