Exemplu
Să presupunem că există două esențe fără cauză: una pe care o numim X și alta pe care o numim Y. Dacă aceste esențe sunt diferite, primul impuls ar fi să ne întrebăm de ce sunt diferite?.
Dar aici intervine o problemă fundamentală: aceste esențe sunt fără cauză. Asta înseamnă că nu există nimic anterior care să le fi creat sau să le fi dat proprietățile pe care le au. Nu există un mecanism prin care ele au devenit diferite una de cealaltă.
1. Ce înseamnă să fie fără cauză?
Dacă un lucru este fără cauză, atunci:
- Nu a fost creat de nimic.
- Nu a fost determinat de nimic.
- Nu depinde de nimic pentru a exista.
Prin urmare, ceva ce este fără cauză nu poate avea o explicație despre „de ce este așa”. Nu putem întreba „de ce X este X și nu Y?”, deoarece această întrebare implică existența unei cauze care ar fi determinat diferența dintre ele.
Dar tocmai am stabilit că X și Y nu au cauză. Așadar, ele sunt pur și simplu așa.
2. De ce nu putem explica diferențele dintre esențele fără cauză?
Dacă două esențe sunt diferite, dar niciuna nu are cauză, înseamnă că diferențele nu au o explicație.
Este tentant să ne gândim că trebuie să existe un motiv pentru care ele sunt așa cum sunt. Dar orice motiv ar presupune o cauză, iar esențele fără cauză nu pot avea una.
Putem doar să constatăm că ele sunt diferite, dar nu putem explica de ce sunt diferite.
3. Exemple care ne ajută să înțelegem
Exemplu 1: Două culori fundamentale
Să presupunem că în existență există doar două culori fundamentale: roșu și albastru, și ambele sunt esențe fără cauză.
Putem întreba: „De ce există roșul și albastrul, și nu doar una dintre ele?”
- Dar întrebarea este lipsită de sens, pentru că nu există o cauză care le-a determinat să existe.
Putem întreba: „De ce roșul este roșu și nu albastru?”
- Dar iarăși, nu există o cauză care le face să fie așa. Ele sunt pur și simplu.
Exemplu 2: Numerele fundamentale
Imaginați-vă că 1 și 2 sunt esențe fără cauză. Putem întreba „De ce există atât 1 cât și 2, și nu doar 1?”, dar nu există un răspuns.
- Dacă ele nu au cauză, înseamnă că nu există un principiu care să le fi diferențiat.
- Nu a existat nimic anterior care să fi „ales” ca ele să fie distincte.
- Ele doar există în mod fundamental.
4. Ce implicații are asta?
Dacă acceptăm că există mai multe tipuri de esențe fără cauză, atunci trebuie să acceptăm și că:
- Nu putem întreba de ce ele sunt diferite.
- Diferențele lor nu sunt explicabile printr-o cauză externă.
- Ele sunt ceea ce sunt, fără un motiv.
- Nu putem reduce o esență la alta.
- Dacă două esențe sunt fundamental diferite, atunci una nu provine din cealaltă.
- Nu există o regulă care să le unifice, pentru că orice regulă ar fi o cauză.
- Trebuie să acceptăm diversitatea ca un fapt brut al existenței.
- Nu putem investiga mai departe de acest punct, pentru că orice investigație presupune o cauză.
- Singurul lucru pe care îl putem face este să constatăm că există mai multe tipuri de esențe fără cauză.
5. Concluzie
Dacă există mai multe tipuri de esențe fără cauză, atunci diversitatea fundamentală a existenței nu poate fi explicată printr-o cauză.
- Nu există un motiv pentru care ele sunt diferite.
- Nu există un principiu care le-a creat astfel.
- Nu există o lege care le face să fie așa cum sunt.
Ele pur și simplu sunt ceea ce sunt, iar întrebarea „de ce sunt diferite?” nu mai poate fi pusă fără a cădea în contradicție logică.
